Valurile lui Traian
Zona Dobrogea este străbătută de la Cernavodă la Constanţa de trei fortificaţii liniare, cunoscute ca Valuri, ridicate începând din vremea romanilor: Valul mare de pământ, Valul mic de pământ şi Valul de piatră.
Cel mai vechi este Valul mic de pământ, datând din epoca romană, secolul 6, care în secolul 7 nu mai era utilizat ca fortificaţie. Celelalte două valuri, Valul mare de pământ şi Valul de piatră, provin din epoca medievală timpurie, secolele 10-11.
Valurile care converg spre Marea Neagră sunt foarte vizibile la intrarea în Constanţa dinspre A2 (între Valu lui Traian şi Constanţa) sau la Cochirleni unde coama valului depăşeşte înălţimea unui om.
Valul lui Traian este un complex de fortificații de tip vallum aflate pe teritoriul României, Moldovei și Ucrainei.
Există trei linii de fortificații, în partea central-sudică a Dobrogei, întinzându-se de la Dunăre la Marea Neagră, cel mai probabil construite de către bizantini în secolele al X-lea – al XI-lea, în timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea.
Zidul cel mai vechi și mai mic, numit și Micul zid de pământ, are o lungime de 61 km și se desfășoară de la Cetatea Pătulului, pe malul Dunării, până la Constanța. Este construit în întregime din pământ, dar are un șanț pe latura de sud.
Al doilea, numit și Marele zid de pământ, are o lungime de 54 km și se suprapune pe anumite secțiuni primului. Începe la Dunăre, urmează valea Carasu și se termină la Palazu Mare, în vestul Constanței. Având o înălțime de aproximativ 3,5 m, prezintă șanțuri pe ambele laturi și 63 de fortificații: 35 mari numite castra și 28 mici numite castella, având între ele o distanță de aproximativ 1 km. Construit în timpul lui Ioan Tzimiskes, a fost distrus de populațiile migratoare, fiind reconstruit mai târziu.
Ultimul construit, Zidul de piatră, este făcut tot din pământ, însă are piatră pe partea superioară. Se întinde pe o lungime de 59 km de la sud de Axiopolis până la Marea Neagră, ajungând la 75 m sud de primul zid de fortificație. Baza de pământ are aproximativ 1,5 m, în timp ce zidul de piatră ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1–4 km.
În partea de nord a Dobrogei a existat un zid de apărare de piatră construit de romani (probabil de Traian) pe lângă brațul sudic al Dunării (Sf. Gheorghe) plecând din apropierea orașului Tulcea de astăzi (Aegyssus) până aproape de vechea cetate Halmyris. Urmele zidului au fost identificate în fotografii aeriene făcute în al doilea război mondial.
În partea de vest a României, între județele Timiș și Satu Mare sunt resturile unor rânduri paralele de valuri de pământ construite în timpul lui Constantin cel Mare, cunoscute sub numele de Valurile diavolului sau Șanțurile diavolului (în latină Limes Sarmatiae). Valurile de pământ aveau rolul de a apăra limesul Dunării (provincia Panonia) după retragerea Aureliană. Se pot vedea urme ale acestor valuri în județele Timiș (Timișoara, Pișchia, etc.), Arad (Zăbrani, Chestinț, Lipova Dâlma, Felnac, etc.), Bihor (Inand, Cefa, etc.) și Satu Mare (Giorcuța). Unele porțiuni ale valurilor au fost construite mai devreme de epoca lui Constantin cel Mare, probabil de Marcus Aurelius în timpul războaielor cu marcomanii.
Sursa: https://historia.ro/sectiune/actualitate/valul-lui-traian-sistemul-de-aparare-ridicat-de-2253045.html
